« Sunt convins că cititorul român are, odată cu apariția Coloniei poetice (pentru al cărei titlu îi rămânem îndatorați Ritei Chirian, care l-a formulat în articolul publicat în „Poesis internațional”, nr. 4 / martie 2011), ocazia de a explora câteva dintre discursurile cele mai apreciate din poezia suedeză a momentului. De la Henrik Nilsson, scriitor cu temperament sudic, îndrăgostit de Portugalia și Turcia, care a scris unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste pentru un oraș pe care le-am citit în ultima vreme — la Malte Persson, autor livresc și complex, de la bizareriile insolite ale lui Leif Holmstrand la confesivitatea mocnită a lui Ann Hallström, Sofia Stenström sau Anna Hallberg, de la romantismul ultrarafinat, „hiperboreean” al lui Kristofer Flensmarck sau Viktor Johansson până la poezia conceptuală (curentul cel mai la modă în Suedia, necunoscut încă la noi) pe care o practică Ida Börjel, cu a sa Lirica juris, Kajsa Sundin, în excelentul text-manifest Soia, sau Pär Thörn, cu experimentul extrem din Peisaj sunt distanțe apreciabile. Cel puțin cât între poezia lui Marius Ianuș și cea a lui Dan Coman, sau între textele Doinei Ioanid și cele ale lui Gabi Eftimie.
Nu în ultimul rând, dincolo de panorama poeziei suedeze din ultimul deceniu pe care o configurează textele celor cincisprezece poeți din Colonia poetică, este o primă ocazie de a-i vedea la lucru, în calitate de traducători, pe câțiva dintre cei mai cunoscuți și mai bine cotați autori ai „Generației 2000”. Fiecare dintre poeții români care și-au împrumutat voit-nevoit vocea „perechilor” lor suedeze este prezent în această carte care adună pentru prima oară o sumă de personalități extrem de diferite și de greu de strâns laolaltă. Colonia poeticăeste în mare măsură meritul lor.